Această întâmplare a devenit virală pe Facebook după ce un utilizator român, a postat-o pe contul personal.
”S-a întâmplat să iau de mai multe ori cu mașina o bătrânică pe care o mai întâlnesc la Moreni. E din Costești, un sat vecin, vine împreună cu moșul, el pleacă pe jos, ea caută câte o mașină pentru că nu mai stă foarte bine cu sănătatea, iar o oră de mers pe jos a devenit puțin cam mult pentru puterile ei.
El nu rămâne nu neapărat pentru că ar avea ceva împotriva mersului cu mașina, dar se gândește că unul singur găsește mai ușor loc într- o mașină de ocazie decât doi. Așa că pleacă înainte.
De obicei, bătrâna îmi mai povestește de nepoți, despre starea ei de sănatate, sfertul de oră de mers pe drumul prost de țară trece repede și o las invariabil în centru, în fața farmaciei. E mititică, drăguță, îmi place de ea pentru că are ceva din pacea, deschiderea, umorul și afecțiunea necondiționată a tuturor bunicilor de pe fața pământului.
Nu că le-aș fi cunoscut pe toate, dar pot să spun că am avut de-a face, în drumurile mele, cu un eșantion pe care îmi permit să-l consider drept reprezentativ.
Ultima dată chiar nu știu cum de am ajuns la așa un subiect. Ea oricum umblă îmbrăcată în negru mai mereu, deci nu cred că de la doliu ne-am luat. Nu mai știu. Mă pomenesc că-mi spune- acu’ o lună, când am fost de-am scăldat-o pe cumătra…
Se referea la scăldatul cumetrei moarte.
– Aaaa, ai scăldat un mort? Iată un subiect nou, mi-am zis. Și a fost prima dată sau ai mai făcut așa ceva?
– Eeei, prima dată, cum prima dată? Am opt moarte scăldate până acum!
În secundele acelea m-am uitat și eu prima dată la mâinile ei micuțe și zbârcite, strânse pe baierele unei sacoșe de plastic alb, gândindu-mă că iată, a făcut cu ele ceva la care nu m-aș fi gândit niciodată.
– Cum așa? Și cum ai ajuns de ai făcut prima dată asta? Nu ți-a fost frică, silă, ceva de felul ăsta?
– Păi… prima dată chiar nu am vrut. Nu am vrut deloc. Dacă era după mine nu m-aș fi dus nici în ruptul capului. Dar m-a luat într-o zi o vecină mai bătrână, că murise o rudă de-a noastră și a zis- ia hai! Trebuie să începi și tu să scalzi morții, că noi, astea bătrâne ne ducem și nu o să mai fie cine.
Am zis că nu mă duc. Aveam puțin peste 30 de ani și nici nu mă uitasem vreodată la așa ceva, darămite să pun eu mâna să scald vreo femeie moartă! Dar femeia aceea nici nu a vrut să audă. Ba că trebuie să mă învăț, ba că nu are cu cine atunci, că-s numai trei și trebuie neapărat patru, ba că nu o să mai aibă cine în general, mai departe, așa că m-a înșfăcat și m-a dus mai mult cu forța.
– Și ? Cum a fost, ca prima dată?
– Mi-a fost o fricăă…Acu’ e drept că mi-au arătat celelalte trei femei, mi-au spus tot cum trebuie făcut, că e o socoteală aici. Se începe de la cap. Se bagă moarta în balie- că este o balie mare, de tablă, anume pentru asta, se împrumută de la unul la altul, că aia nu se folosește pentru altceva.
Și începi de la cap- se spală părul, ochii, nasul, gura, urechile, capul trebuie spălat foarte bine, că ăla se vede când vin oamenii la mort. Și tot așa restul corpului. Nu ai voie să-ți fie scârbă, că a fost om ca tine și e o pomană ce faci. Și pomana nu trebuie făcută în bătaie de joc, că te vede Dumnezeu. Cică așa stai de curat pe ceea lume, cum te-ai îngrijit să speli pe cineva pe lumea asta.
De aceea și prin părțile rușinoase trebuie să speli cu și mai mare grijă, nu trebuie sărită nicio parte. Bun. Și se pune apoi pe un celofan mare, se șterge bine, după care o piepteni, îi prinzi sau împletești frumos părul dacă a fost lung, îi tai unghiile și de la mâini și de la picioare și abia apoi o îmbraci.
Pe mine m-o învățat o femeie dintre primele, din primul grup cu care am mers la scăldat pe cineva din mahala care murise, cum să legi baticul. E o treabă și asta, acuma au ajuns să știe femeile dacă am scăldat eu sau altcineva o moartă după cum îi stă baticul.
Eu îl leg frumos, strâns, cu pliu, să nu se lase nodul cât o zgâlțână carul sau mașina și să arate smotocită. Femeia trebuie să arate frumos, ce dacă e în sicriu! Să aibă lumea ce să vadă, să semene cu ea.
