Numele lui Iisus, cunoscut și venerat de creștinii din toate colțurile lumii, ascunde o istorie bogată și o complexitate fascinantă. Deși varianta „Iisus Hristos” este familiară multora, misterul din jurul literei „H” stârnește curiozitatea și invită la explorare.
Originile incertă ale lui „H”:
Două teorii principale se confruntă în explicarea originii lui „H”:
Abreviere grecească: Această teorie sugerează că „H” provine din abrevierea grecească a numelui „Iisus” (IHΣ), pronunțată „Iesous”. Litera „H” ar fi o transcriere a sunetului „eta” din limba greacă, similară cu transcrierea altor sunete grecești în limba română (ex: „theta” devine „th”). Această explicație evidențiază influența grecească semnificativă în primele secole ale creștinismului.
Simbolism teologic: O altă teorie, cu o perspectivă mai teologică, consideră „H” ca o abreviere a sintagmei latine „Iesus Homousious”, care înseamnă „Iisus, Fiul Unuia Născut”. Această sintagmă a fost adoptată la Sinodul de la Niceea (325 d.Hr.) pentru a sublinia natura divină a lui Iisus, respingând arianismul. Conform acestei teorii, „H” ar fi o mărturie a credinței ortodoxe și a statutului lui Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu.
Evoluția numelui de-a lungul timpului:
Numele lui Iisus a cunoscut o evoluție fascinantă de-a lungul secolelor, adaptându-se la diferite culturi și limbi. De la forma originală ebraică „Yeshua”, la varianta grecească „Iesous” și ulterior la „Iesus” în latină, numele a suferit diverse transformări fonetice.
Varietatea culturală a numelui:
Fiecare cultură și limbă a adoptat o variantă specifică a numelui lui Iisus, reflectând particularitățile fonetice și tradițiile locale. Astfel, regăsim:
De exemplu, în spaniolă este „Jesús”, în franceză „Jésus”, în italiană „Gesù”, iar în engleză „Jesus”.
Semnificația numelui:
Indiferent de varianta lingvistică, numele lui Iisus păstrează o semnificație universală pentru creștini. El reprezintă mai mult decât o simplă denumire, fiind o mărturie a credinței, a speranței și a iubirii. Numele lui Iisus evocă imaginea Mântuitorului, a sacrificiului său și a promisiunii vieții veșnice.
Dr. Dan McClellan, expert în studii biblice la Universitatea din Birmingham, oferă o explicație detaliată intr-un videoclip pe YouTube. El menționează că teoria cea mai acceptată este că „H” provine din noțiunea de „Cristogramă”. O cristogramă este o monogramă formată din litere și simboluri care Îl reprezintă pe Iisus.
Cristogramele se regăsesc pe o gamă largă de artefacte, de la opere de artă și monede, la pietre funerare și chiar tatuaje antice. Se pare că una dintre ele a fost inclusă chiar în numele lui Iisus Hristos.
Exemple din cultura românească:
Numele „Iisus” este frecvent utilizat în rugăciuni, cântări religioase și texte teologice. Bisericile și mănăstirile poartă adesea hramul „Sfântul Iisus” sau „Iisus Hristos”. Picturile murale și icoanele îl înfățișează pe Iisus cu aureolă și inscripția „IC XC” (abrevierea grecească pentru „Iisus Hristos”).
Opere de artă celebre precum „Iisus Pantocrator” din Mănăstirea Sucevița sau „Coborârea de pe Cruce” de la Biserica Stavropoleos demonstrează măiestria artistică și devotamentul religios al creatorilor români.
Cărți religioase, precum Biblia, Viețile Sfinților, și opere literare îl au ca protagonist central, consolidând statutul său de figură centrală a culturii. Scrieri precum „Istoria ieroglifei” de Dimitrie Cantemir sau „Poema luncii” de Tudor Arghezi ilustrează influența profundă a religiei creștine asupra imaginației artistice.
Numele lui Iisus, cu sau fără „H”, este un simbol al credinței creștine, o punte între culturi și o mărturie a speranței universale. Descoperirea originilor, a evoluției și a varietății sale ne oferă o perspectivă valoroasă asupra impactului profund al creștinismului asupra lumii.
